Serbia recunoaște existența a peste 20 de minorități naționale. În așteptarea datelor celui mai recent recensământ, încheiat în urmă cu aproape două luni, nu ne rămâne decât să analizăm o situație mai veche. Conform rezultatelor recensământului din 2011, etnicii sârbi constituiau circa 87% din totalul populației Serbiei. Evident, raporturile demografice dintre majoritari și minoritari nu includ și starea de fapt din Kosovo, aceasta din urmă fiind de natură să diminueze în mod considerabil ponderea etnicilor sârbi. Și în 2011, și în 2022.
În orice caz, nu încape îndoială că populația actuală a Serbiei a scăzut sub pragul critic al celor puțin peste șapte milioane de cetățeni recenzați în 2011. Rezultatele recensământului din 2022 vor depune mărturie în acest sens. Populația scade vertiginos în toate statele din Europa de Sud-Est. E o realitate îngrijorătoare. Alături de îmbătrânirea generală a populației, Serbia pierde sute de mii de cetățeni cu fiecare deceniu care trece. În cele mai multe dintre cazuri, motivele emigrării țin de dorința sârbilor de a se stabili în state mai dezvoltate, cu perspective solide de creștere și de dezvoltare. Nu doar etnicii sârbi sunt afectați de împuținarea numerică. Același fenomen se manifestă și în rândurile minorităților naționale din Serbia. E de așteptat ca etnicii croați, albanezi, maghiari, bosniaci și români să fie mai puțini decât la ultima numărătoare.
Chiar și așa, minoritățile naționale din Serbia se bucură de o bună reprezentare în arhitectura instituțională a statului sârb. Cadrul rezervat de autorități e reprezentat de instituția consiliului minorităților naționale. Există nu mai puțin de 23 de asemenea consilii în Serbia, fiecare dintre acestea recrutându-și membrii prin vot liber, exprimat democratic, pentru un mandat de patru ani. Sub umbrela omniprezentă și părintească a statului, consiliile își asumă sarcini precum conservarea identității etnicilor, precum și promovarea elementelor de limbă și cultură. Cel puțin în teorie, statul sârb protejează minoritățile naționale istorice. În practică, dacă e să dăm crezare acuzelor formulate în ultima perioadă, se consumă nenumărate abateri de natură să vicieze componența și țelul pentru care au fost instituite consiliilor naționale. Ultimele alegeri desfășurate au prilejuit contestări și puneri sub semnul întrebării a corectitudinii întregului proces electoral.
Alegerea reprezentanților Consiliul Național al Minorității Naționale a Românilor din Serbia (CNMNRS)
Pe 13 noiembrie 2022 s-au desfășurat alegeri pentru consiliile naționale. Procesul electoral a fost supervizat de Comisia Electorală Centrală din Serbia, ceea ce, în mod normal, reprezintă o garanție solidă a corectitudinii votării. Cu toate acestea, Ion Sfera, președintele Partidului Național Român din Serbia, și Mărioara Sfera, profesoară în Serbia, acuză nereguli grave în desfășurarea alegerilor pentru constituirea CNMNRS.
Concret, semnatarii notei de protest afirmă răspicat că românilor din Serbia le-au fost grav încălcate libertatea și drepturile elementare cu ocazia alegerilor din 13 noiembrie 2022. Acuzele vizează practici ilegale precum includerea în rândurile alegătorilor prezenți la urne în ziua votului a unor cetățeni ce nu se aflau în Serbia pe 13 noiembrie, precum și a unor persoane decedate. Semnatarii notei de protest nu se sfiesc să declare, cu amărăciune, că instituția consiliului național a devenit o „farsă a regimului” politic din Serbia.
Pentru obiectivitate, reținem că la alegerile desfășurate pentru CNMNRS au fost depuse două liste electorale. În urma alegerilor, prima listă a obținut 19 dintre cele 23 de locuri disponibile în consiliu, iar cea de-a doua, care, printre alții, îi grupează și pe cei care protestează față de rezultatul înregistrat, restul de 4 locuri. Așadar, nu există dubii în privința tranșării categorice a întrecerii electorale. Rămâne însă întrebarea chinuitoare dacă nu cumva abuzurile puse în lumină nu sunt de natură să distorsioneze voința etnicilor români din Serbia. Să vicieze rezultatele și voința democratică a celor care și-au exprimat votul.
În acest sens, profesoara Mărioara Sfera, persoana care a ocupat prima poziție de pe cea de-a doua listă înscrisă în competiție, completează seria acuzelor. Spune domnia sa că, în urma consultării minuțioase a listelor cu cetățenii care și-au exprimat votul, încălcarea flagrantă a legii este fără echivoc. Învinuiri de vot multiplu, de buletine introduse în urne de persoane absente din țară în ziua alegerilor ori, la fel de grav, de persoane decedate, respectiv înscrierea pe listele alegătorilor a unor cetățeni care nu sunt etnici români sunt doar câteva dintre problemele evocate de aceasta. În ciuda faptului că, așa cum susține domnia sa, a depus contestații la instituțiile abilitate, șansele de reluare a alegerilor sunt infime. Ba chiar inexistente. Calitatea de membru a CNMNRS pentru toți cei care au obținut adeziunea alegătorilor pe 13 noiembrie 2022 a fost deja consfințită de Comisia Electorală Centrală din Belgrad.
Zarurile nu doar că au fost aruncate, dar sunt și bine fixate pentru următorii patru ani. Dacă tot nu se mai pot face multe pentru elucidarea faptelor anterior prezentate, nu putem să nu remarcăm solidaritatea de care dau dovadă alte etnii care trăiesc în Serbia. Minorități naționale precum cele maghiară, bosniacă, croată și chiar albaneză au reprezentanți aleși în legislativul de la Belgrad. Nu este însă și cazul minorității românești. Deși numărul românilor din Serbia este unul semnificativ, conaționalii noștri constituind unul dintre cele mai importante grupuri etnice din țara vecină, aceștia nu reușesc să-și impună reprezentanți în instituțiile importante din Serbia.
De ce doar alții reușesc să strângă rândurile? De ce românii din Serbia nu reușesc să acționeze unitar, la unison, pentru atingerea unui țel comun? Poate că o parte din explicație rezidă și în multitudinea de asociații și entități care, dacă e să le credem, se zbat necontenit să reprezinte cu onestitate interesele românilor din Serbia. Unde-s mulți, puterea crește, spune un vechi proverb românesc. Nu e însă și cazul tuturor asociațiilor care flutură steagul românismului în Serbia. În esență, niciuna dintre acestea nu se sfiește să declare că promovează intens coeziunea în rândurile românilor, că e eficientă și că susține interese identitare precum dreptul la limbă maternă și la cultura română. Din păcate, nu sunt multe cele care se pot lăuda cu reușite notabile. Adversitățile ce le separă, diferența de ton și de sinceritate grevează asupra obiectivului central de a acționa omogen.
În condițiile în care asupra celui mai reprezentativ for al comunității românești – CNMNRS – planează acuzații tulburătoare de fraudă, existând suspiciuni rezonabile că actuala structură a consiliului nu reflectă voința votanților, ce le rămâne de făcut etnicilor români? În cine să se mai încreadă? Cine să le susțină interesele și dorința ardentă de conservare a identității românești? Poate că până la limpezirea apelor, daca va fi să se întâmple, nu le rămâne decât să se preocupe individual de relația specială pe care o întrețin identitar cu România. Dacă nu, poate că e timpul să strângă rândurile și să acționeze unitar, coerent și consecvent. Forța stă în mărime, iar comunitatea românilor din Serbia este în continuarea una mare.