Novi Sad, 1 noiembrie 2025. – Cu flori, lumânări și pancarte negre pe care erau scrise cele 16 nume ale victimelor, zeci de mii de tineri sârbi au ajuns în acest weekend la Novi Sad, după un marș național de peste 400 de kilometri, pentru a comemora tragedia care a schimbat definitiv conștiința publică a Serbiei.
La exact un an de la prăbușirea acoperișului de beton al gării din Novi Sad, care a ucis 16 persoane, tinerii protestatari au transformat durerea în simbol al unei lupte civice împotriva corupției sistemice. Sub mesajul devenit emblematic – „Corruption Kills” – generația care a crescut în umbra autoritarismului lui Aleksandar Vučić cere, pentru prima dată în mod coerent, schimbarea unui regim și justiție reală pentru morții din 1 noiembrie 2024.
Un marș al demnității: 400 de kilometri pentru adevăr
Timp de două săptămâni, tineri din întreaga țară au mărșăluit pe jos spre Novi Sad. Au dormit în baruri, săli de sport, restaurante deschise de voluntari. Au fost întâmpinați cu flori, focuri de artificii și mese improvizate.
„Nu e vorba doar de tragedia din gară”, spune Nina Jasmina Vučković, profesoară din Belgrad. „E despre faptul că în Serbia corupția ucide – la propriu. Șaisprezece vieți s-au pierdut din cauza nepăsării, iar nimeni nu a fost tras la răspundere.”
În dimineața zilei de 1 noiembrie, ora 11:52, clipa prăbușirii, orașul s-a oprit în tăcere. Timp de 16 minute, marea de oameni a stat nemișcată – un gest de reculegere colectivă, filmat de drone care au surprins o mare albă de lumini și steaguri, în fața ruinelor gării.
De la doliul individual la protestul colectiv
Mișcarea a început ca o inițiativă studențească de comemorare, dar s-a transformat rapid într-un curent de rezistență națională. În ultimele 12 luni, studenții au ocupat universități, au organizat marșuri pe jos spre capitalele europene – Strasbourg, Bruxelles – și au atras sprijinul simbolic al instituțiilor europene.
„Această tragedie schimbă Serbia. A trezit masele în numele responsabilității, al libertății de expresie și al democrației reale”, a scris pe X comisarul european Marta Kos, într-un mesaj care a devenit viral.
În fața mulțimii, Dijana Hrka, mama lui Stefan Hrka, una dintre victime, a vorbit cu voce tremurândă:
„Trebuie să știu cine mi-a ucis copilul. Cine i-a ucis pe toți 16? Cineva trebuie să plătească.”
Hrka a anunțat că începe o grevă a foamei în fața Consiliului Orașului Belgrad, cerând alegeri anticipate și publicarea integrală a dosarelor proiectului de reconstrucție a gării din Novi Sad.
„Mâinile voastre sunt pline de sânge”
În marșul tăcerii, pancartele negre purtau mesaje simple, dar devastatoare:
- „Corruption Kills”
- „Mâinile voastre sunt pline de sânge”
- „Adevărul nu moare”
Mulți protestatari au lipit amprente roșii pe hainele albe, simbolizând urmele corupției instituționale.
Deși 13 persoane au fost inculpate oficial, printre care și un manager din cadrul Serbian Railways Infrastructure, mișcarea susține că adevărații responsabili politici rămân protejați.
„Nimeni nu a fost cu adevărat tras la răspundere. Justiția sârbă e un decor. Iar corupția – un sistem de guvernare”, a spus Dušica Živanović, locuitoare din Novi Sad, care și-a pierdut o prietenă în accident.
Reacția regimului: între teamă și disimulare
Cu doar o zi înainte de comemorare, președintele Aleksandar Vučić a apărut într-un discurs televizat în care a cerut „iertare” și a declarat 1 noiembrie zi națională de doliu.
Însă pentru mulți, gestul a părut tardiv și manipulator. În același timp, Novi Sad s-a confruntat cu pene de apă și transport suspendat, situații pe care protestatarii le-au interpretat drept încercări de obstrucționare a manifestației.
„Apologiile nu mai contează. Fără apă, fără trenuri, fără responsabilitate – Serbia e ținută în întuneric intenționat”, a declarat aceeași Živanović.
Din tăcere se naște speranța
Mișcarea tinerilor sârbi a rezistat unui an întreg de intimidări, arestări și violență. Peste 1.000 de studenți și susținători au fost reținuți în ultimele luni, însă spiritul solidarității nu s-a stins.
„Ceea ce trăim acum este o renaștere a civismului sârbesc”, spune Ljiljana Arađanski Rajkov, participantă la proteste. „Am înțeles că suntem mulți, că nu suntem singuri și că Europa începe să ne audă.”
Concluzie editorială CIG News
Un an de la tragedia din Novi Sad nu a adus nici dreptate, nici reformă – dar a adus o generație conștientă și curajoasă, care vede în corupție nu doar o problemă administrativă, ci o crimă morală.
Serbia de azi este împărțită între frică și curaj, între propaganda autoritară și vocea tinerilor care spun răspicat:
„Corruption kills. But silence kills faster.”
