Într-un moment în care relațiile economice dintre România și Serbia continuă să se dezvolte, Gabriel Vlăduț, președintele Camerei de Comerț și Industrie Dolj, oferă cititorilor noștri o analiză detaliată asupra potențialului acestor legături, dar și asupra provocărilor întâmpinate de operatori economici din ambele țări. În interviul de mai jos, Gabriel Vlăduț discută despre stadiul actual al schimburilor comerciale, oportunitățile de cooperare bilaterală și măsurile concrete pe care autoritățile și mediul de afaceri le pot implementa pentru a stimula dezvoltarea economică a regiunilor de frontieră. De asemenea, sunt aduse în discuție proiectele transfrontaliere, obstacolele legislative și perspectivele pe termen lung pentru întreprinzătorii din Oltenia care doresc să pătrundă pe piața sârbească.
- Care este actualul stadiu al legăturilor economice dintre România (în special zona Olteniei) și Serbia?
Gabriel Vlăduț: Stadiul actual ne arată că potențialul este cu mult mai mare față de realizările de până acum. În mediul economic se pot realiza cooperări atât pe părțile de vânzare a produselor în care fiecare țară este bine plasată, cât și a serviciilor reciproce care se pot face. Și aici vreau să dau câteva exemple: Serbia în materie de materiale de construcții și mai ales în zona de finisaje, stă mai bine. Noi nu achiziționăm din Serbia, deși prețurile sunt mai mici și cred că firmele ar face și un beneficiu, un profit mai bun cooperării. Dar cooperarea poate să fie pe toate zonele economice, pentru că Serbia are nevoie de o economie care s-a dezvoltat la noi, dar și noi avem nevoie de partea de marketing, de vânzări, si de o parte dintre produsele în care Serbia excelează. Pe partea de servicii, și aici pornind de la economie, pe domeniile respective e nevoie de o serie de servicii în care și noi putem face către Serbia, și Serbia către România.
- Credeți că partenerii sârbi reprezintă o oportunitate de dezvoltare a relațiilor economice ale operatorilor români?
Gabriel Vlăduț: Fără îndoială răspunsul este da, dar trebuie să privim întotdeauna lucrurile în sensul beneficiilor reciproce, astfel încât să fie o cooperare ”win-win” și nu numai de tipul ”numai una din părți câștigă, iar cealaltă face servicii mai mult de fațadă”.
- Ce măsuri pot lua autoritățile și mediul de afaceri pentru a stimula schimburile comerciale dintre cele 2 țări?
Gabriel Vlăduț: Prima măsură pe care de altfel ne-am și propus-o la Camera de Comerț este realizarea unei Camere de Comerț Bilaterale România-Serbia cu sediul la Craiova, subliniez acest lucru, pentru că la rândul său regiunea noastră are nevoie de dezvoltare iar cooperarea se poate realiza ca un HUB, venind și invitând și reprezentanți din alte regiuni, dar trecând prin zona de colaborare Oltenia-Serbia. Aceasta ar fi prima măsură. Sigur, întâlnirile mediului de afaceri dar și autorităților din România și Serbia sunt necesare. Realizarea de expoziții și târguri bilaterale sunt necesare. Dau ca exemplu un lucru care m-a întristat: în urmă cu un an de zile am fost la un târg de țuică în Serbia, cu totul și cu totul deosebit în sensul în care rakia sârbeasca a fost prezentată cum vedem noi mai bine sticlele dar și ambalajele de la produse alcoolice similare din toată lumea. Noi am fost cu câteva produse foarte bine primite, dar modul de prezentare a lăsat de dorit. Serbia comercializează produsele alcoolice, pe când noi le producem pentru uzul propriu al casei respectiv al familiei respective. Avem multe lucruri pe care să le discutăm cu ei și în care putem performa. Pe de altă parte, să nu uităm că Serbia acum are nevoie de aceste cooperări, peste câțiva ani s-ar putea să vină alte țări și să ofere cooperare în economie, producție, în servicii. Deci sunt multe lucruri care se pot face de o parte și de alta.
- Există inițiative concrete ale CCI Dolj pentru a sprijini antreprenorii interesați de piața sârbă?
Gabriel Vlăduț: Da, am încercat în trecut. Nu întâmplător am vorbit de Camera de Comerț Bilaterală România-Serbia dar cu sediul în Oltenia, pentru că ar putea să fie un prim pas. Pe de altă parte, în momentul în care avem un grup de întreprinderi interesate pentru cooperare, și în momentul de față putem realiza misiuni economice și întâlniri pe partea sârbească. Să nu uităm că în zona de graniță, pornind de la Zajecar până mult de-a lungul Dunării, există și comunități române sau aromâne care au nevoie de cooperare, dar în același timp o să fie facilitatori între partea română și partea sârbă.
- Ce obstacole întâmpină firmele românești din plan local care doresc să intre pe piața sârbă (bariere vamale, reglementări, infrastructură etc.)?
Gabriel Vlăduț: Sunt multe aici. Faptul că Serbia nu este membră a Uniunii Europene este un mare handicap. De aici vin taxele vamale care sunt diferențiate față de exportul în Uniunea Europeană, respectiv în Serbia, precum și unele prevederi legislative care prin dialog pot fi rezolvate.
- Puteți da exemple de afaceri de succes încheiate de operatori români și sârbi, pe linie interstatală?
Gabriel Vlăduț: Aici știu că nu există afaceri de dimensiuni mari, dar eu am participat în calitate de coordonator tot la realizarea incubatorului de afaceri de la Kladovo, care a fost o inițiativă a statului sârb, dar neavând experți în domeniu, au apelat la partea română. Acel incubator a dezvoltat firme locale și aceste firme locale cooperează cu firmele românești dar, nivelul de afaceri este relativ scăzut. Deci nu putem vorbi în momentul de față de o cooperare mare, sprijinită de stat (de state) ci vorbim de o cooperare locală care e de mai mult timp, una cross-border și mai puțin instituțională între întreprinderi mari.
- De curând, am văzut că a fost inaugurat în Craiova un local cu specific sârbesc – Beograd Pljeskavica Factory. Aveți cunoștință și de existența altor business-uri de acest gen?
Gabriel Vlăduț: Da, cunosc din Clisura Dunării până la județul Olt, există mai multe entități tip restaurant cu specific sârbesc. De asemenea, la Craiova a avut loc de curând un festival gastronomic, în care au participat și restaurante cu specific sârbesc. Dorința de diversificare este mare pe partea românească cel puțin. Pe partea sârbească este foarte interesant că există localuri în care meniurile sunt prezentate în limba română. Sunt și cu specific românesc, iar aici putem spune că diferențele între zona gastronomică romană și sârbă nu sunt atât de mari încât gusturile să difere esențial. Există, dar este loc de mai bine.
- Firmele din județul Dolj sunt din de în ce mai eficiente, mărturie în acest sens stau galele anuale ale antreprenorilor doljeni. Există deschidere din partea actorilor economici din județul nostru față de piața din Republica Serbia/Balcanii de Vest?
Gabriel Vlăduț: Fără îndoială da. Bunele practici dorim să le importam, pentru că avem și noi ce să arătăm, măcar modul de organizarea al galei topului firmelor din județul Dolj. În același timp, ne dorim ca în viitor Camera Bilaterală să fie un facilitator între malul stâng și malul drept al Dunării, pentru toată Oltenia, pentru că Oltenia ca număr de cetățeni este mult comparabilă cu Serbia în cooperare. Cum Serbia are foarte multe colaborări tot la nivel redus, dar există, și cu județele Caraș-Severin și mai ales Timiș, consideram că cele 3 județe prin Camera Bilaterală dezvoltă relațiile România-Serbia care trebuie să fie reciproc avantajoase.
- Credeți că se poate face mai mult pentru ca antreprenorii doljeni să pătrundă pe piața din statul vecin? Ce anume?
Gabriel Vlăduț: Fără îndoială da. Se poate face mai mult. Misiuni economice și de o parte și de alta pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a identifica necesitățile firmelor de o parte și de alta. Acum vin și spun că o firma sârbă care ar veni în Craiova și și-ar înregistra sucursala/filiala, ar beneficia de aceleași prețuri ca o firmă românească în privința atragerii fondurilor europene. În Serbia nu există acestea. Serbia are nevoie din partea noastră să îi sprijinim și cu metodologii pentru momentul în care vor intra în Uniunea Europeană. Eu îmi doresc să fie cât mai repede, dar acest lucru nu poate veni decât din partea sârbă, din dorința lor.
- Există proiecte transfrontaliere relevante care contribuie la dezvoltarea economică a ambelor țări?
Gabriel Vlăduț: Există proiecte transfrontaliere România-Serbia, județele care sunt la stânga și la dreapta Dunării pot să coopereze. Firmele sau mai bine zis asociațiile din județul Dolj trebuie să își deschidă un punct de lucru sau sucursală la Turnu-Severin sau în zonă pentru a putea beneficia. Dar aceste proiecte există din păcate, nu sunt de valori foarte mari pentru a putea stabili constant și nu sunt ritmice pentru a putea sprijini mai mult dezvoltarea regională.
- În ce măsură sunt afectate/influențate legăturile economice dintre cele două state din cauza faptului că Serbia nu face parte din UE? Există, și dacă da, se aplică politici economice care pot să sprijine afacerile transfrontaliere dintre cele două țări?
Gabriel Vlăduț: Da, zona economică este influențată de faptul că Serbia nu e membră a Uniunii Europene, că este încă departe momentul în care sa intre în Uniunea European, dar acest lucru este voința Serbiei, și decizia proprie a Serbiei. În momentul în care s-ar hotărî ferm, sigur România ar fi de mare ajutor pentru că am trăit cu bune cu rele. Bunele se pot vedea, relele s-au simțit și putem să le dăm către prieteni pentru a nu face greșelile pe care le-am făcut și noi. Deci aici e foarte mult de lucru, zona economică este influențată de faptul că Serbia nu este membră a Uniunii Europene, iar politicile economice pot fi și pot sprijini dezvoltarea și într-o parte și cealaltă în parteneriat, numai în măsura în care se vrea.
- Cunoașteți produse sau domenii de activitate economică din Republica Serbia ce s-ar potrivi pe piața din țara noastră?
Gabriel Vlăduț: Da, de exemplu materialele de construcții și tot ceea ce înseamnă finisaje pentru construcții, dar eu aș spune că sunt mult mai multe pentru că trebuie să ne uităm atât la nivelul de dezvoltare tehnologică a produselor din Serbia, care nu e foarte ridicat. În schimb, prețurile sunt cu mult mai joase decât cele din România, și la produsele de calitate putem să ne uităm pentru a avea beneficiile de pe urma prețului, dar legislația vamală ar putea sprijini acest lucru.
- Cum pot fi atrase mai multe fonduri europene pentru colaborarea economică în regiunea de graniță?
Gabriel Vlăduț: Aici ne aflăm într-o perioadă dificilă și pentru noi, darămite pentru Serbia, cu tot ceea ce se întâmplă la granița noastră, dar în același timp cu starea economică a întregii Europe. Dar, în esență, se pot atrage fonduri cu câteva condiții:
• 1. Voința Serbiei de a deveni membră a Uniunii Europene, fără ocolișuri sau nu disimulat;
• 2. Dezvoltarea proiectelor cross-border România-Serbia, care există dar sunt la un nivel foarte mic;
• 3. Găsirea unor alte domenii de interes pe aceste programe;
• 4. Numărul programelor europene la care pot participa și unități/entități din Serbia este din ce în ce mai mare.
Aici trebuie și noi să ne ajutăm prietenii, ajutăm pentru a fi ajutați ulterior, dar realizarea unor conferințe de consultanță către Serbia cred ca ar fi foarte bine venite și aici putem spune punctual pe programele în care Serbia și România sunt parteneri egali în programele europene.
- În ce măsură digitalizarea și noile tehnologii pot influența pozitiv relațiile economice dintre cele 2 țări?
Gabriel Vlăduț: Fără îndoială răspunsul este da, digitalizare înseamnă și comunicare eficientă, însă programe de digitalizare în Serbia nu prea știu. În România există atât ca și concept, cât și ca finanțare, motiv pentru care un export privind conceptul de digitalizare pentru administrație publică separat, pentru IMM-uri separat, pentru firme mari separat, ar putea sa fie un lucru benefic.
- Care sunt perspectivele de dezvoltare a colaborărilor economice dintre România și Serbia?
Gabriel Vlăduț: Perspectivele sunt foarte frumoase dacă tot ce am vorbit până acum se realizează. Peste tot pe unde am spus ”dacă”, să devină efectiv și eficient. Eficiența este cuvântul de ordine. Sârbii sunt o nație la care eficiența are mare cuvânt de ordine, și trebuie să existe o voință și de o parte și de alta. Deocamdată a existat dorință la nivelul persoanelor fizice, bunelor vecinătăți. Cunosc multe persoane din Drobeta Turnu-Severin care merg la Kladovo să mănânce, se întorc apoi în România. De asemenea cunosc multe persoane care merg și fac turism în Serbia sau măcar sfârșit de săptămână, iar de aici trebuie să trecem la programe eficiente la nivel de administrație locală și generală. Fără să arătăm deschidere către prieteni în momentele mai grele, în momentele bune să nu uităm ca vor veni și alții. Și sârbii au lucrat mult timp, încă mai lucrează unii în Austria și Germania, țări cu potențial economic ridicat care ar putea să vină și noi să nu ne mirăm atunci că nu mai avem locuri. Deci trebuie gândit un program de cooperare România-Serbia eficient, cu o condiție: să știm dorința ferma a Serbiei de a intra în Uniunea Europeană. Dacă nu știm, tot ce am vorbit până acum rămâne simplă dorință.
