Muntenegru are un nou președinte ales în persoana tânărului politican Jakov Milatović. În vârstă de doar 36 de ani, Jakov Milatović are un background academic de invidiat. De studiile absolvite de acesta din urmă peste hotare, în Italia, Austria, SUA și în Marea Britanie se leagă multe dintre speranțele muntenegrenilor ce-și doresc accelerarea procesului de integrare europeană. Fost ministru al economiei muntenegrene până în aprilie 2022, Jakov Milatović își dorește intensificarea eforturilor în care este angrenat Muntenegru, atât pentru reformarea economiei naționale, cât și pentru dezvoltarea relațiilor cu celelalte state din Balcanii de Vest.
Președintele ales susține că va acționa atât în direcția abandonării practicilor clientelare cimentate în ultimele trei decenii, cât și pentru instaurarea unui sistem bazat pe un sistem sănătos de valori. Care ar fi acestea? Ne spune chiar Milatović, educație solidă și muncă susținută. Președintele ales și-a făcut un scop în sine și din cruciada împotriva capturării statului de către grupările de crimă organizată. Cel puțin în teorie, platforma politică utilizată pentru înscrierea în campania pentru alegerile prezidențiale, Evropa Sad! (Europa Acum!), este o veritabilă declarație de intenție. Entuziasmul debordant manifestat în echipa lui Milatović creează așteptări mari în societatea muntenegreană. Într-o proporție de peste 60%, populația speră că în următorii cinci ani țara va depăși obstacolele din prezent și că va finaliza procesul de acomodare cu rigorile integrării europene, devenind astfel primul dintre statele Balcanilor de Vest ce aderă la Uniunea Europeană.
Deși pentru moment perspectivele sunt mai degrabă bune în Muntenegru, iar expectațiile – pe măsură, țara are în față provocări serioase cărora e nevoită să le găsească o rezolvare durabilă. Consolidarea statului de drept, implicit a sistemului de justiție, libertatea absolută a Mass Media, îmbunătățirea relațiilor bilaterale cu Serbia și cu celelalte state din Balcanii de Vest și nu mai puțin temperarea tensiunilor religioase latente, iscate de legea libertății religioase din 2019 reprezintă tot atâtea dosare ce reclamă soluționări rapide.
Dacă e să dăm crezare afirmațiilor făcute de însuși Jakov Milatović, cum că întrecerea electorală de pe 2 aprilie 2023 a fost câștigată de „tipul cel bun”, învinsul din alegeri, președintele în funcție Milo Dukanović, este inevitabil tipul cel rău. Despre Milo Dukanović s-au spus și s-au scris multe. Poate că argumentul cu cea mai mare greutate e tocmai faptul că, din 1991, fără întrerupere, a rămas racordat la frâiele puterii muntenegrene. Practic, e cel mai longeviv dintre actualii lideri politici din Europa. E singurul politician european ce a reușit să se mențină în primele eșaloane ale puterii vreme de mai bine de trei decenii.
Inițial aliat politic al lui Slobodan Milošević, Milo Dukanović s-a delimitat definitiv de acesta în 1997. A cultivat relații cu Occidentul, motiv pentru care Milošević a cochetat cu ideea declanșării unui război civil în Muntenegru cu scopul înlăturării oponentului muntenegrean. Planul nu s-a mai materializat. În martie 1999, Muntenegru și-a declarat neutralitatea în contextul campaniei aeriene desfășurate de NATO în Serbia. Iar șapte ani mai târziu, în urma unui referendum național, s-a desprins din fosta Iugoslavie, proclamându-și independența. În 2010, Muntenegru a dobândit calitatea de stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană, iar în 2017, nu fără emoții, statul a devenit cel de-al 29-lea membru al NATO. Anterior accederii în NATO, Muntenegru a dejucat in extremis un complot ce viza nici mai mult, nici mai puțin decât organizarea unei lovituri de stat cu scopul deturnării integrării statului în cadrul alianței nord-atlantice.
Nu e un secret că încercarea de dinamitare a ordinii constituționale din Muntenegru este opera Federației Ruse. De altfel, interesele acesteia din urmă nu se limitează doar la teritoriul minuscul al Muntenegrului, ci vizează întregul areal al Balcanilor de Vest. Ceea ce face ca Muntenegru să fie extrem de sensibil la pârghiile de influențare întrebuințate de Federația Rusă sunt tocmai vulnerabilitățile sale sistemice. Economia din regiunea de coastă a statului, aducătoare de venituri importante din turism, este deținută într-o proporție de 40% de oameni de afaceri ruși. Totodată, peste 70 de mii de proprietăți din Muntenegru se află în proprietatea cetățenilor ruși. Arma energetică sau controlul exercitat de către Federația Rusă asupra industriei siderurgice din Muntenegru reprezintă alte vulnerabilități în măsură să destabilizeze statul. Nu în ultimul rând, inexistența unei biserici ortodoxe independente în Muntenegru e de natură să perpetueze amestecul în politicile interne a Bisericii Ortodoxe Sârbe, cu implicații dintre cele mai periculoase pentru comunitatea semnificativă de etnici sârbi din Muntenegru. Cum spuneam, nu puține sunt vulnerabilitățile interne ale statului și depinde în mare măsură de înțelepciunea actualului leadership să găsească soluții constructive și durabile.
Revenind la Milo Dukanović, acesta cu greu poate fi plasat în mod definitiv într-o categorie anume. Jakov Milatović îi reproșează stilul dictatorial de conducere, în vreme ce, în replică, primul este măgulit cu titlul de „populist”. Mai presus de mizele de moment, Dukanović rămâne un personaj controversat. E acuzat frecvent de reflexe autoritare și de lipsă de transparență. I se impută preocupări precum patronarea criminalității organizate și a sistemului clientelar din Muntenegru, dar totodată este și personajul sub ale cărui mandate țara s-a înscris definitiv (?) pe parcursul european și nord-atlantic.
Deși are o populație sensibil mai mare decât a județului Dolj și, de asemenea, o suprafață cu doar puțin mai mare decât a județelor Dolj și Gorj, Muntenegru este un punct important pe harta Balcanilor de Vest și a Europei în general. De modul în care vor evolua lucrurile aici va depinde, într-o măsură importantă, și evoluția celorlalte state din Balcanii de Vest. Jakov Milatović este considerat deopotrivă cel mai înfocat apărător al valorilor europene și singurul în măsură să le traducă în realitate. Balcanii de Vest au nevoie de stabilitate și predictibilitate. Celelalte țări din regiune au nevoie de exemple de bună practică și de credibilitate. Dacă Milatović este soluția îndelung așteptată în Balcanii de Vest nu ne rămâne decât să ne bucurăm!
