În contextul geopolitic actual, politica externă a Serbiei reprezintă un exemplu clasic al complexității relațiilor internaționale, reflectând atât moștenirea sa istorică, cât și aspirațiile de integrare într-un sistem internațional în continuă schimbare. Serbia se află la intersecția intereselor geopolitice majore, fiind influențată simultan de Rusia și Uniunea Europeană (UE), cu scopul de a-și proteja securitatea națională și de a-și asigura dezvoltarea economică. După o perioadă de instabilitate în anii ’90 și o tranziție politică post-conflict, politica externă a Serbiei a continuat să evolueze într-o direcție care reflectă atât tradițiile istorice ale statului, cât și realitățile geopolitice contemporane.
Orientul Apropiat: Alianțe Strategice și Colaborări Economice
Serbia a păstrat o relație strânsă cu Rusia, relație consolidată pe fondul sprijinului ferm al Moscovei față de poziția Belgradului în disputa cu Kosovo. De-a lungul decadelor, Rusia a fost nu doar un aliat diplomatic crucial pentru Serbia, dar și un partener economic important, mai ales în domeniul energetic, fiind principalul furnizor de gaze naturale. După 2000, relațiile economice dintre cele două state s-au extins și în alte sectoare, iar Rusia a susținut Serbia în abordarea diverselor conflicte internaționale. De asemenea, Serbia beneficiază de sprijinul politic al Rusiei în organizațiile internaționale, în special în cadrul ONU, unde Moscova a blocat orice inițiativă de recunoaștere internațională a independenței Kosovo.
Însă, în contextul actual al războiului din Ucraina, Serbia se află într-o situație geopolitică dificilă. Deși în continuare un aliat al Rusiei, Belgradul încearcă să echilibreze relațiile cu Uniunea Europeană, având în vedere presiunile externe asupra regimului autoritar al lui Vladimir Putin și sancțiunile economice impuse Rusiei de Occident. Acest context creează o tensiune politică internă în Serbia, între dorința de a păstra relațiile cu Moscova și necesitatea de a respecta standardele impuse de UE pentru a continua procesul de integrare.
China, un alt actor important în politica externă a Serbiei, joacă un rol tot mai semnificativ. În ultimele decenii, Beijingul a intensificat investițiile în regiune, incluzând Serbia în Inițiativa „Belt and Road”, cu scopul de a dezvolta infrastructura și comerțul regional. China este acum unul dintre cei mai mari investitori din Balcanii de Vest, iar Serbia beneficiază de asistență financiară considerabilă pentru proiecte de infrastructură, în special în sectorul energetic și al transporturilor. Studiile de specialitate, cum ar fi lucrarea lui Yifan Zhang (China’s New Silk Road: Connecting Serbia to the World), arată că, în timp ce relațiile economice cu China sunt benefice pe termen scurt, există riscuri legate de dependența economică și politica externă pe termen lung. În același timp, Serbia trebuie să gestioneze cu atenție raporturile sale cu Turcia și Iran, două state cu care menține relații economice și culturale semnificative. Turcia, în mod special, a jucat un rol crucial în promovarea stabilității economice și comerciale în Balcani, iar proiectele comune de infrastructură au întărit aceste legături.
Uniunea Europeană: Provocări și Oportunități de Integrare
În paralel cu relațiile cu Orientul Apropiat, Serbia a continuat să urmărească o integrare în Uniunea Europeană, fiind un candidat oficial la aderare din 2012. Cu toate acestea, procesul de aderare se confruntă cu o serie de provocări, în special în ceea ce privește normalizarea relațiilor cu Kosovo, un subiect care rămâne central în politica internă a Serbiei și în negocierile cu UE. În ciuda acestor dificultăți, Serbia a continuat să îndeplinească o serie de reforme economice și politice esențiale pentru integrarea europeană, dar progresul este mult mai lent decât se aștepta inițial.
Politica externă a Serbiei, în acest context, este influențată de presiunile externe din partea UE de a rezolva problema Kosovo, dar și de reformele interne necesare pentru a îndeplini criteriile de aderare. Cu toate acestea, Serbia continuă să mențină o poziție ambivalentă, refuzând să adopte sancțiuni împotriva Rusiei, în ciuda presiunilor din partea UE. Acest „balancing act” este discutat în lucrările lui Milica Delević (Serbia and the European Union: Between Reforms and Sovereignty, 2015), care subliniază că integrarea europeană rămâne o prioritate strategică pentru Serbia, dar în condițiile unei “divergențe de viziune” cu Uniunea Europeană în ceea ce privește anumite aspecte ale suveranității naționale.
În acest sens, Serbia și Uniunea Europeană au ajuns într-un impas, în care Serbia trebuie să îndeplinească cerințele Bruxelles-ului legate de Kosovo și de statul de drept, în timp ce Uniunea Europeană își exprimă îngrijorările privind influența Rusiei în regiune. Noul raport al Comisiei Europene din 2023 a subliniat progresul Serbiei în implementarea reformelor economice, dar a subliniat și nevoia de accelerare a procesului de normalizare a relațiilor cu Kosovo și de adaptare a politicii externe pentru a alinia Serbia mai aproape de valorile europene.
Dilema Geopolitică: „Balancing Act” în Practică
Politica externă a Serbiei, așa cum o prezintă literatura de specialitate, este rezultatul unui „balancing act” constant, în care Belgradul încearcă să mențină echilibrul între influențele tradiționale ale Rusiei și angajamentele sale față de Uniunea Europeană. Deși există o dorință constantă de integrare în structurile europene, Serbia continuă să fie prinsă între forțele de influență estice și occidentale. Acest context geostrategic a fost de asemenea subliniat de Bojan Barlovac (The European Union and the Western Balkans: A Complex Relationship, 2018), care observă că Serbia se află într-un „spațiu de manevră” geopolitică limitat, fiind necesar să facă față presiunilor interne și externe.
În ceea ce privește politicile economice și diplomatice, Serbia trebuie să navigheze între cerințele integrării europene și relațiile sale economice și politice cu partenerii tradiționali din Est. Așa cum susțin analiștii politici, un punct de maximă importanță pentru viitorul Serbiei va fi cum va reuși să gestioneze această dualitate geopolitică fără a compromite stabilitatea internă și să maximizeze beneficiile economice și de securitate pentru populația sa.
Concluzie
Politica externă a Serbiei, în ciuda intențiilor de integrare europeană, continuă să fie marcată de o dualitate geopolitică complicată, unde interesele tradiționale cu Rusia și relațiile economice și politice cu China, Turcia și alte state din Orientul Apropiat sunt în competiție cu presiunile și standardele impuse de Uniunea Europeană. În acest context, Belgradul va trebui să adopte o abordare echilibrată, pentru a asigura nu doar siguranța și stabilitatea regiunii, dar și realizarea unei integrări durabile în structurile internaționale, inclusiv în Uniunea Europeană.
