Protestele din Serbia: O perspectivă directă

În ultimele luni, Serbia a fost scena unor proteste masive, cetățenii ieșind în strada pentru a-și exprima nemulțumirile față de guvern și diverse probleme sociale și politice. Revendicările manifestanților sunt diverse, iar reacțiile autorităților au stârnit controverse.
Pentru a înțelege mai bine situația din teren, am stat de vorbă cu doamna Marioara Sfera (membru al Consiliului Național al Minorității Naționale Române din Serbia). În interviul de mai jos, ne oferă o perspectivă directă asupra cauzelor protestelor, atmosferei din stradă și impactului asupra vieții de zi cu zi.

• Cum ați descrie atmosfera actuală din Serbia, având în vedere protestele recente?

Marioara Sfera: În Serbia se întâmplă lucruri la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Cetățenii se organizează masiv pentru a-și apăra drepturile și spun un “NU” categoric corupției dezvoltate, mai bine de un deceniu, de partidul politic aflat la putere, în frunte cu președintele țării.

• Care sunt principalele revendicări ale protestatarilor?

MS: Acțiunea de protest a escaladat după ce un grup restrâns de studenți, de la Facultatea de Artă din Novi Sad, a ieșit în stradă pentru a aduce un omagiu pentru viețile pierdute în urma accidentului din noiembrie, petrecut la gara din localitate. Atunci, forțele de ordine au intervenit pentru a combate respectivul grup, evenimentul soldându-se cu arestarea unora dintre participanții din rândurile studenților. Ulterior, până în ziua de astăzi, au avut loc mobilizări la aproximativ optzeci de facultăți de pe întreg teritoriul țării, prin care se revendică funcționarea justă a instituțiilor, scoaterea acestora de sub cupola corupției, publicarea documentațiilor ce stau la baza lucrărilor publice și atragerea răspunderii celor vinovați pentru cele întâmplate la Novi Sad.

• Există membri ai comunității românești care împărtășesc revendicările protestatarilor? Daca da, în ce măsură se implică aceștia în derularea acțiunilor specifice?

MS: Numeroși etnici români, printre care și eu, sunt interesați de climatul în care trăiesc. Rămâne la latitudinea fiecăruia participarea la acțiuni protestatare. Spre exemplu, elevii și unii profesori ai Liceului de Chimie și Medicină din Vârșeț ies zilnic, la ora 11:52 (ora la care s-a întâmplat accidentul din Novi Sad), pentru a ține 15 minute de reculegere, în curtea unității de învățământ. Uneori, activității i se alătură și alți cetățeni. Din păcate, mass-media din Serbia nu difuzează astfel de inițiative.

• Autoritățile sârbe au transmis, prin vreun mod, mesaje comunităților minoritare din Serbia cu privire la aceste proteste? Care este impactul?

MS: Autoritățile sârbe nu își canalizează atenția asupra minorităților din țara lor. Problemele minorităților sunt neglijate de către autoritățile din Serbia, iar acestea trebuie să găsească soluții pe cont propriu pentru a obține ceea ce își doresc. În concluzie, autoritățile sârbe tratează cu nepăsare comunitățile minoritare prezente pe teritoriul țării lor.   

• Cum este reflectată situația în mass-media sârbă? Există diferențe de percepție sau de interpretare față de ceea ce relatează media internațională?

MS: Mass-media din Serbia este controlată de susținătorii regimului aflat la putere, aceasta nu redă liber și veridic situația reală din țară. Chiar dacă, rareori, se dezbat în presă problemele sociale din Serbia, adevărul este trunchiat, oamenii neavând ocazia să ia contact cu situația de fapt din țară.  

• Cum gestionează autoritățile statului acest val protestatar? Credeți că măsurile adoptate ajung la efectul scontat sau au rolul, dimpotrivă, de a înrăutăți situația?

MS: Autoritățile sârbe nu acceptă realitatea situației din țară și au impresia că o pot manipula după bunul plac. Consider că acestea conduc statul în direcția greșită, nu către rezolvarea problemelor cetățenilor. Mai mult, nu poți șantaja și eticheta într-un anumit fel protestatarii, iar după aceea să îi chemi la negocieri. Libertatea oamenilor este foarte importantă, cetățenii unei țări nu trebuie să fie supuși, ceea ce se întâmplă în Serbia de mai bine de 10 ani, de când puterea a fost dată unui singur om.

• Cum anticipați că se vor desfășura lucrurile în continuare? Credeți că recenta demisie a premierului sârb va contribui la detensionarea situației?

MS: Nu cred că demisia prim-ministrului va atenua nemulțumirea oamenilor, această măsură fiind agreată de președinte doar ca să câștige timp. Acesta din urmă trebuie, în primul rând, să reprezinte interesele cetățenilor, nu doar pe cele ale partidului din care face parte. Cu privire la răgazul de timp pe care președintele încearcă să-l dobândească, mă tem ca lucrurile să nu degenereze și să se ajungă la vărsare de sânge din partea protestatarilor.  

• Ținând cont de reținerea și expulzarea cetățeanului român la finalul lunii trecute (în contextul protestelor), se simt românii din Serbia mai vulnerabili?

MS: Românii din Serbia sunt lăsați în voia sorții, a lui Dumnezeu, nu sunt protejați de autoritățile sârbe în niciun fel. Personal, nu reproșez nimic României, nu văd ce ar putea face România în plus pentru etnicii din Serbia. Noi primim burse din partea României, locuri de studii la facultățile românești, avem ambasada și consulatele la care ne putem adresa. Eu sunt cetăţean al Serbiei, iubesc Serbia, dar și România. 

• Puteți să ne vorbiți puțin despre pozițiile luate de principalele organizații de români din Serbia în raport cu protestele? Simțiți că s-a schimbat ceva în relația cu reprezentanții statului sârb, prezenți în instituțiile cu care românii interacționează?

MS: Organizațiile de români din Serbia nu exprimă atitudini colective certe față de proteste. Etnicii români aleg să își exprime susținerea sau dezacordul cu privire la ceea ce se întâmplă în Serbia în mod individual, nu colectiv. Mai mult, singurul canal de informare al românilor este cel on-line, pe seama rețelelor de socializare. Presa nu redă adevărul, la televizor se difuzează diverse festivaluri, inițiative ale organizațiilor de femei, nu despre instabilitatea socială din Serbia.

• În actualul context de instabilitate, comunitatea românească din Serbia, cea din care faceți și dumneavoastră parte, a primit sprijin sau consiliere de orice fel din partea reprezentanților unor instituții din România?

MS: Nu sunt în măsură să apreciez acest lucru, însă sunt de părere că, dacă s-a primit vreun ajutor, acesta a fost individual, nu comun. Personal, consider un real sprijin și prilejul acordării acestui interviu, pentru că rareori comunitatea de români din Serbia ajunge să fie mediatizată de presa românească. În ceea ce privește ajutorul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, eu nu l-am sesizat, nu am avut prilejul să primesc vreun sprijin din partea acestei instituții.

• Considerați că protestele din Serbia ar putea influența statutul și drepturile minorităților, inclusiv ale românilor?

MS: Statutul și drepturile cetățeanului sârb trebuie schimbate radical, indiferent că este etnic străin sau nu. Acesta este unul dintre motivele pentru care se protestează în Serbia, alături de cele ce țin de abolirea corupției și de atragerea răspunderii vinovaților pentru tot ce se întâmplă greșit în țară. De menționat este că și cei care se abțin, care nu sunt vocali, pot fi implicați în situația de instabilitate din Serbia.

• Cum v-au influențat, în plan personal, evenimentele recente și care sunt speranțele dumneavoastră pentru viitorul comunității românești din Serbia?

MS: Un om normal nu poate rămâne indiferent la ceea ce li se întâmplă copiilor, elevilor, studenților din Serbia. Lumea parcă se trezește dintr-un vis, este de necrezut ce tineret realist este în țară, care cunoaște foarte bine situația reală și care nu poate fi cumpărat cu facilități ca să înceteze protestele.

• Credeți că protestele ar putea duce la o îmbunătățire a situației minorităților?

MS: Consider că cele întâmplate în Serbia vor conduce la îmbunătățirea vieții tuturor cetățenilor. În Voivodina sunt prezente 23 de minorități, care trăiesc în armonie. Prin ceea ce promovează, președintele țării încearcă să creeze divergențe între comunitățile minoritare, însă măsurile lui vin să îi unească și mai mult pe oameni. Voivodina nu se va dezice de Serbia, iar oamenii vor trăi uniți, indiferent de minoritatea din care fac parte.

• Ce mesaj aveți pentru românii din România care privesc cu îngrijorare aceste evenimente de la distanță?

MS: La fel cum în anul 1989 sârbii și, în special, etnicii români urmăreau cu interes evenimentele petrecute în România, sunt sigură că și acum românii alocă atenție pentru cele întâmplate în Serbia. Cred că românii sunt îngrijorați cu privire la situația din Serbia și își doresc ca totul să se termine cu bine. Sunt sigură de empatia românilor, așa cum și noi am empatizat în 1989. Să sperăm că nu se ajunge la vărsare de sânge. 

• Care este opinia dumneavoastră despre demisia prim-ministrului Milos Vucevic în urma protestelor și cum credeți că va afecta aceasta scena politică și socială din Serbia?

MS: Demisia prim-ministrului, marioneta președintelui care și-a asumat toate rolurile în stat, nu rezolvă nimic. Președintele trebuie să înțeleagă că puterea trebuie împărțită și că deciziile lui nu le pot înlocui pe cele ale tuturor oamenilor cu funcție în stat. Studenții și elevii sunt viitorul statului sârb, asupra cărora trebuie să își aplece atenția, nu cei care sunt încurajați să susțină regimul președintelui prin acordarea unor voturi multiple. Remarcăm că toate acțiunile de protest, indiferent de numărul de persoane, s-au derulat fără nicio problemă, în mod pașnic, chiar și fără susținerea unor autorități locale.

• Cum ați observat schimbarea atitudinii publicului față de guvern și instituțiile statului de la începutul protestelor până în prezent?

MS: Până la acest moment nu am observat vreo schimbare, cred că actuala situație va mai dura și sper ca totul să se termine cu bine. Din păcate, instituțiile statului se abțin de la orice acțiune, iar procurorul general evită să se implice în cele ce se petrec în Serbia, apărând astfel interesele președintelui.

• În calitate de cadru didactic, cum abordați discuțiile despre proteste și corupție cu studenții/elevii dumneavoastră?

MS: La proteste participă în mod pașnic, pe lângă studenți, inclusiv elevii școlilor elementare și cei de liceu. Dacă apar elemente destabilizatoare, acestea sunt din partea infiltraților care nu împărtășesc aceleași idealuri cu protestatarii majoritari, însă nu este încurajată escaladarea situațiilor. Atât eu, cât și câțiva colegi de la unitatea de învățământ la care lucrez, îi susținem pe elevi. Profesorii care nu susțin protestele, nu le interzic elevilor sa participe la acestea, le dau libertatea de a alege.

• Ce impact credeți că vor avea aceste proteste asupra viitorului educației și al tineretului din Serbia?

MS: Cu siguranță aceste proteste vor avea un impact major asupra tinerilor din Serbia. Conștiința acestora este pură, nu pot fi șantajați de aparatul de stat. Orgoliul sârbilor este unul foarte puternic, mai ales la tineri, crezând cu ardoare în ceea ce își propun să obțină, fără a se lăsa înduplecați. 

• Cum vedeți rolul profesorilor și al instituțiilor de învățământ în susținerea sau medierea acestor mișcări sociale?

MS: Profesorii sunt cei care i-au instruit pe tinerii care gândesc astăzi rațional, corect. Ceea ce se întâmplă în Serbia reprezintă rezultatul trudei cadrelor didactice. Astăzi, hotărârile studenților organizați ca o adevărată armată se iau pe baza unor dezbateri comune, în plen, acolo unde sunt ascultate părerile tuturor, fără a le permite politicienilor să pătrundă între aceștia. 

• Din punctul dumneavoastră de vedere, care ar fi principalele soluții pentru detensionarea situației și recâștigării încrederii publicului?

MS: Soluția este ca președintele și conducerea țării să își dea seama ce se întâmplă, să pună ”stop”, să caute și să identifice care sunt vinovații pentru ceea ce s-a întâmplat la Novi Sad. Un alt exemplu pentru care ar trebui să își asume răspunderea este “evenimentul” de la Jovanjica. Acolo a fost o plantație de canabis, descoperită în noiembrie 2019, în apropiere de Belgrad, considerată una dintre cele mai mari din Europa. Pe proprietatea respectivă au fost găsite aproximativ 65.000 de plante de canabis și 649,4 kg de droguri procesate. Aleksandar Vulin, care a fost ministru în acea perioadă, a venit în vizită, reacția sa fiind ca și cum acolo s-ar cultiva roșii sau ardei. Cazul a stârnit controverse în Serbia, fiind asociat cu acuzații de corupție și implicarea unor oficiali de rang înalt. Nimeni nu era atât de informat încât să cunoască ce se întâmplă de fapt. Nu se mai poate continua așa!

• Există un precedent în istoria recentă a Serbiei care să fie comparabil cu ceea ce se întâmplă acum? Dacă da, ce lecții ar putea fi învățate din acea experiență?

MS: Bineînțeles că există ceva asemănător cu ce se întâmplă acum. Se aseamănă puțin cu perioada regimului lui Milosevic. Când eram tânără, am fost participantă la proteste, chiar și în Belgrad. Până nu a picat regimul lui Milosevic, am participat constant la proteste. Dar ceea ce se întâmplă acum, ce avem noi în Serbia, nici măcar cu Milosevic nu se aseamănă. Atunci era vorba de un criminal mare, acum sunt și criminali și corupți pe deasupra, și totul vine de sus. Totul vine de la președinte și oamenii lui.

• În cazul unor schimbări politice ca urmare a protestelor, ce direcție credeți că va lua Serbia pe plan intern și internațional?

MS: Serbia încearcă de mult timp să devină membră a Uniunii Europene, iar în această situație, am primit multe donații din partea Uniunii Europene. Chiar dacă noi știm multe, nu știm de fapt totul. Nu am primit ajutor de la Rusia, niciun ajutor de la răsărit. Sper că în scurt timp vom reuși să scăpăm de toate aceste personaje care sunt acum la putere în Serbia. Sper că elevii și studenții vor deveni adulți care vor putea să spună ce cred ei și să expună adevărul. Spre exemplu, eu urmăresc câteva pagini de știri din Serbia, printre care N1, Olja Beckovic – o jurnalistă independentă care nu este promovată pe o televiziune națională, din păcate, dar se regăsește pe Internet. Emisiunea ei se numește ”Utisak nedelje”, o emisiune excelentă pe care, din păcate, nu o urmărește multă lume, pentru că nu avem acces, nu există libertatea presei. Dar este o emisiune care spune ce s-a întâmplat important într-o săptămână. Este uimitor cum gândesc ei și cum percep lucrurile reale. Ei știu că nu se schimbă nimic peste noapte, dar au încredere că lucrurile vor evolua. Într-o țară democratică, mai ales în inima Europei, nu se poate funcționa așa. Noi nu suntem Afganistan, Rwanda, Congo sau Siria.