Pe 1 octombrie 2022 a debutat Recensământul populației, gospodăriilor și locuințelor din Serbia. Deși era planificat pentru toamna anului trecut, autoritățile sârbe au decis să amâne cu un an recenzarea cetățenilor din cauza pandemiei de Covid-19. În condiții sanitare mult îmbunătățite, recenzorii sârbi au pornit la drum în urmă cu aproape trei săptămâni. Miza este importantă. Până luni, 31 octombrie, zilnic între orele 8-20, își propun să treacă pragul fiecărei locuințe din statul vecin și să înregistreze statistic toți locuitorii și toate gospodăriile din Serbia.
Merită subliniat că, spre deosebire de recensământul desfășurat în 2022 în România, cetățenii sârbi nu au posibilitatea de a se autorecenza. Depind de interacțiunea cu recenzorii. Aceștia din urmă au asupra lor laptopuri. Practic, răspunsurile pe care le oferă recenzații sunt încărcate instantaneu în sistem. În mod evident, încărcarea electronică a formularelor de recensământ ușurează mult sarcina centralizării și analizării datelor culese din teren.
Așa cum arată situația din teren, populația Serbiei a scăzut în ultimii 11 ani. Nu e nimic nefiresc în această situație. De fapt, putem vorbi despre o tendință clară ce se manifestă în sud-estul Europei. Între altele, sporul demografic negativ și emigrările cu care se confruntă cele mai multe dintre statele din Balcani nu puteau să ocolească tocmai Serbia. De la 7.186.862 de cetățeni în 2011 e de așteptat ca populația Serbiei să se fi diminuat până la un nivel cvasi-îngrijorător – circa 6,8 milioane.
Nu mai puțin importantă este structura etnică a cetățenilor recenzați. În 2011, din totalul populației un procent de 83,3% și-au asumat identitatea sârbească, în vreme ce 16,7% s-au declarat etnici maghiari, romi, bosniaci, croați, români ( respectiv vlahi) sau au evitat să-și afirme etnia. De vreme ce, potrivit Constituției Serbiei (art. 43 și 47), cetățenii sârbi nu pot fi obligați să-și decline apartenența națională (etnia) sau religia, e de așteptat ca ponderea etnică să-și continue descreșterea.
Caracteristicile etnoculturale nu sunt privilegiate de autoritățile sârbe dintr-un motiv cât se poate de simplu. Întâi de toate, nivelarea culturală și omogenizarea națională, deși într-un cadru mai soft raportat la practicile din trecut, n-au dispărut niciodată cu adevărat din Balcani. Pentru integrarea etniilor înlocuitoare pot fi derulate o mulțime de proiecte, se poate apela la diferite tehnici, dar tot asimilarea pare cel mai la îndemână. Când resursele sunt alocate preferențial, iar comunitățile în care își duc traiul diferitele etnii pe care statul sârb le recunoaște sunt subfinanțate, rezultatele pe termen lung sunt ușor de intuit. Nu prin abuzuri evidente sau prin intimidări, ci prin diluarea treptată a filonului etnic se obțin rezultate durabile.
În logica de mai sus se încadrează și etnicii români din Serbia. Numărul acestora a scăzut dramatic în trecerea anilor. Actualmente, fără să fie majoritari, populează zone importante din Voievodina și din Timocul sârbesc. Unele voci avansează cifre importante pentru românii din Serbia – peste 300 de mii. Altele, ceva mai temperate, vorbesc despre o comunitate numeroasă, însă nici pe departe într-atât de mare. Până una alta, recensământul din 2011 oferă o altă imagine – sub 100 de mii, dintre care circa jumătate nu sunt nici măcar români, ci vlahi, potrivit opțiunii liber asumate.
Deși în Voievodina sunt conștienți de identitatea românească, în Timoc, românii se revendică de la filonul vlah. Și unii, și alții sunt români. Ceea ce pare că nu știu așa-zișii vlahi e că, poate fără voia lor, pun umărul la scindarea tot mai apăsată a uneia dintre cele mai importante comunități istorice din Serbia – comunitatea românească. Este la fel de probabil că vlahii timoceni să nu conștientizeze că, nerecunoscându-se în identitatea românească, fac jocurile celor care au ca ultimă preocupare prezervarea culturii și a apartenenței lor etnice.
Ar mai fi multe de spus despre vlahi, ca etnie percepută diferit de statul sârb, dar poate cu altă ocazie. Până una alta, sperăm că la recensământul aflat în desfășurare un număr cât mai mare dintre românii din Serbia vor găsi înțelepciunea de a-și declina în mod deschis etnia. Nu doar că și-ar face un mare bine, demonstrând că sunt constituiți într-un grup unitar, reprezentativ, ci ar sili inclusiv autoritățile din România să acorde atenția pe care o reclamă una dintre cele mai importante comunități istorice românești din afara granițelor.
