Pe 29 martie 2026 sunt programate alegeri în câteva dintre localitățile Serbiei de Răsărit în care locuiesc etnici români. Este vorba despre localitățile Bor, Kladovo și Majdanpek. Departe de a fi calmă în prezent, situația este cum nu se poate mai complicată. Nu atât pentru că se organizează alegerile, pentru că întregul proces electoral se desfășoară la termen, ci mai ales pentru că mare parte din societate militează de mai bine de un an de zile pentru reforme structurale, stat de drept și toleranță zero în raport cu actele de corupție.
Dacă localitatea Kladovo le este cunoscută pasionaților români de călătorii, fiind situată pe partea dreaptă a Dunării, în dreptul municipiului Drobeta-Turnu Severin, despre Majdanpek și Bor se cunosc mai puține lucruri în rândul publicului nostru. Spre exemplu, Majdanpekul este situat peste Dunăre, în dreptul localității românești Șvinița, și este recunoscut în țara vecină pentru industria extractivă încă activă, nu neapărat și eficientă. Nici Kladovo și nici Majdanpekul nu sunt așezări prea populate. Oamenii locului continuă să emigreze, iar rata anuală a nașterilor este la un minim istoric absolut. Luate împreună depășesc cu puțin populația actuală a orășelului Filiași din județul Dolj.
Borul, pe de altă parte, e un oraș mai mare. În termeni demografici e comparabil cu Caracalul. E cel mai mare oraș din estul Serbiei și ocupă cea de-a treia poziție la nivel național – după Belgrad și Niș – în ceea ce privește media veniturilor salariale ale populației. Nu doar că e mai mare în termeni de populație, dar Borul are și probleme mari. Poluarea mediului înconjurător e cap de listă. Despre compania chinezească ce se ocupă cu activitățile miniere în zonă s-a mai scris în presa din România. Oameni strămutați, sate și localități rase de pe fața pământului, distrugerea mediului înconjurător, inclusiv riscuri pentru localitățile românești aflate în zona de graniță. Fapte și acțiuni puse în practică de chinezii de la Zijin Cooper cu complicitatea autorităților de stat din Serbia. În raport de situația de fapt, reacția recentă a acestora din urmă face deliciul populației afectate. Prin vocea președintelui sârb, Serbia anunță că va căuta sprijin și înțelegere pentru reducerea poluării tocmai la Xin Jin Ping. Cu ce rezultate? Nu mai contează, câtă vreme este mimată preocuparea pentru protejarea și promovarea interesului public.
Totuși, ce anume aduce împreună aceste trei localități sârbești? Faptul că adăpostesc, fiecare în parte, câteva mii de etnici „vlahi”. Altceva? Toate sunt conduse în prezent de aliați politici și membri ai partidului ce-l susține cu ardoare pe președintele Aleksandar Vucic – Partidul Progresist Sârb. Spre deosebire de România, unde primarii sunt aleși de către populație, în Serbia sunt aleși de către majoritatea consilierilor locali, ei înșiși fiind consilieri locali.
Dacă în privința vlahilor, mai bine zis a reprezentării intereselor politice ale acestora nu ne facem iluzii, întrucât românii din Valea Timocului nu par să-și dorească să participe la jocul democratic din propriile comunități ori nu au încredere în politicienii ce le solicită încrederea, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva presiunea pe care a pus-o societatea civilă din Serbia în ultimele luni nu se va traduce într-o prezență masivă la vot. Altfel spus, dacă solidarizarea in extremis a celor din opoziție va înclina în vreun fel balanța în ziua votului. Rămâne însă de văzut. Pentru ca democrația să rămână un sistem funcțional e nevoie de cetățeni implicați, responsabili, onești și mai ales dornici să-și exerseze gândirea critică.
Scriam la începutul textului că situația actuală este mai degrabă delicată. În urmă cu doar două săptămâni, înainte de a fi anunțată în mod oficial stabilirea zilei de 29 martie pentru desfășurarea alegerilor, președintele sârb Aleksandar Vucic a vizitat orașele de mai sus. A arborat un ton sobru și uman deopotrivă, împărțind promisiuni în stânga și în dreapta, stabilind termene categorice și oferind asigurări cu privire la implementări de proiecte, renovări de drumuri și de centre spitalicești. Aflat în campanie preelectorală pentru partidul pe care l-a fondat, președintele sârb face ceea ce știe mai bine. Îndulcește neîmplinirile propriului partid, îi dojenește părintește pe competitorii politici și promite modernizarea accelerată a Serbiei. Niciun cuvânt despre aderarea la Uniunea Europeană ori despre ieșirea Serbiei din orbita Federației Ruse.
Chiar și așa, oamenii cu cine vor vota? Cu cei în care se oglindesc sau de care depind?
