În termeni demografici, Serbia e tot mai mică. De la un deceniu la altul, populația rezidentă descrește într-un ritm galopant. Sporul natural negativ și migrația externă amenință să șubrezească și mai mult o populație și așa relativ mică. Nu e ca și cum fenomenul împuținării rezidenților din Serbia e o caracteristică specifică celui mai mare stat din Balcanii de Vest. Nici pe departe. Fără îndoială, declinul demografic afectează toate țările din regiune, de la nord și de la sud de Dunăre, însă diferența – îngrijorătoare pentru Serbia – e dată de ritmul și viteza cu care se depopulează cea mai mare țară slavă din Europa de Sud-Est. Cu toate acestea, Serbia își păstrează statutul de cea mai populată țară din regiune, dar perspectivele nu sunt deloc bune pentru vecinii noștri.
În urmă cu două săptămâni, statul sârb a făcut publice rezultatele recensământului desfășurat în ultima parte a anului 2022. Șoc și groază? Nici pe departe. Trendul era vizibil pentru orice observator atent, iar anticiparea rezultatelor – o sarcină relativ facilă. Publicarea măsurătorilor nu a făcut decât să pună în lumină, în mod oficial, una dintre marile temeri ale sârbilor, aceea că sunt tot mai puțini pe zi ce trece. Potrivit datelor oficiale, în termeni absoluți, populația Serbiei a scăzut cu nu mai puțin de 539859 de cetățeni. În termeni procentuali, descreșterea e de 7,51%. Pe scurt, Serbia de astăzi, care nu include și Kosovo, mai numără doar 6647003 de cetățeni. O cifră relativ modestă pentru un stat ce continuă să nutrească ambiții ce-i depășesc posibilitățile efective. În orice caz, nu despre planurile de mărire ale Serbiei mi-am propus să scriu, ci despre realitatea demografică actuală.
Fără doar și poate, idealul unei mult râvnite omogenizări etnice este mai accesibil acum decât în trecut. În orice caz, din masa generală a populației, un procent de 80,64% își declină etnia sârbă, în sensibilă scădere față de 2021, când etnicii sârbi gravitau în jurul unui procent de 83,32%. Ceea ce surprinde mai mult și mai mult nu e atât ponderea etnicilor sârbi, și nici măcar aceea a tuturor minorităților naționale recunoscute de statul sârb, ci procentul de 6,89 reprezentat de cetățenii sârbi care fie nu și-au declinat etnia (2,05%), fie nu a fost recunoscută ca atare de către statul sârb (4,84%). Dincolo de cifre procentuale, adesea înșelătoare, realitatea e că vorbim despre 458211 de cetățeni a căror etnie este un mister absolut.
În ceea ce privește minoritățile naționale, cea mai bine reprezentată este aceea a maghiarilor, cu aproape 185 de mii de reprezentanți, concentrați îndeosebi în Voivodina. Îi urmează aceea a bosniacilor, – 153801 de etnici, iar apoi minoritatea roma, cu 131936 de cetățeni. Ca unii care arată preocupare față de soarta – demografică – românilor din Serbia nu putem să nu ne întrebăm care e situația conaționalilor noștri de pe teritoriul statului vecin. Rezultatele recensământului prezintă un tablou imposibil de invidiat. Doar 23044 de români mai locuiesc în Serbia (0,35% din populația generală) , în vreme ce vlahii depășesc cu puțin pragul celor 21 de mii de suflete (0,32%).
Asimilare a minoritarilor de către majoritari? Tot ce e posibil, e în firea lucrurilor ca persoanele aparținând unor minorități naționale să se topească, în trecerea timpului, în masa majoritară. Indolență din partea celor chemați să-și decline în mod onest etnia? Nu știm precis în ce măsură, deși există voci în rândurile românilor din Serbia ce invocă și un asemenea motiv? Presiuni exercitate de către autoritățile sârbe? Poate că până la un punct. În orice caz, e greu de pus punctul pe i. E dificil să evităm speculațiile și să tratăm în mod obiectiv chestiunea. Oportunism și calcul din partea celor care cred că, ascunzându-și apartenența etnică, beneficiază de acces neîngrădit și de o cale netezită către un stil de viață decent? Iarăși, e greu de decantat întreaga situație. Răspunsurile nu sunt ușor de formulat, sarcina indicării categorice a unui resort unic fiind mai degrabă naivă. Poate că un cumul al tuturor acestor întrebări explică declinul populației românești din Serbia.
Nu sunt puține vocile ce deplâng declinul demografic al românilor din Serbia de Răsărit. Pe bună dreptate, subliniez eu. Etnicii români de dincolo de Dunăre sunt cei mai afectați de situați din teren. Însă de la clamarea existenței a circa 300 de mii de români în Serbia de Răsărit și până la rezultatele înregistrate de Recensământul din 2022 e cale lungă. Mai bine zis, e o adevărată prăpastie. Așa cum se cunoaște, statul sârb operează o distincție clară între vlahi și români. Ceea ce e mai îngrijorător e că ei, vlahii, cu de la sine putere, înclină să împărtășească o etnie distinctă de cea românească, să se delimiteze în mod clar de cei alături de care împărtășesc amintiri istorice și culturale comune.
Nu putem să nu ne întrebăm câți dintre cei 458211 de cetățeni a căror etnie nu este înregistrată de statul sârb sunt români? Mulți? Puțini? Nu putem ști cu exactitate. În orice caz, cel puțin pentru moment, vehicularea cifrei de circa 300 de mii de români din Serbia de Răsărit rămâne mai degrabă un deziderat, un obiectiv de atins. De modul în care se vor desfășura lucrurile în anii următori va depinde dacă etnicii români se îndreaptă către asimilare completă sau dacă, dimpotrivă, își vor regăsi suflul și curajul de a-și proteja și promova identitatea.
