Încrederea cetățenilor sârbi în clasa politică din Serbia a scăzut la cote alarmante. Oamenii sunt îngrijorați că, prin deciziile și acțiunile oamenilor politici din ultimii ani, nivelul de trai, de siguranță publică și de satisfacție populară se află la un minim istoric. Mai mult, se tem realmente pentru viața lor. Pentru viitorul într-o Serbie modernă și europeană.
Prăbușirea tavanului gării din Novi Sad nu e decât un exemplu – poate cel mai dramatic – dintr-o listă de incidente și de acte de corupție ce par să nu se mai sfârșească în țara vecină.
În efortul de contestare a regimului lui Aleksandar VUCIC, studenții nu sunt singuri. Demersurile acestora au fost salutate inclusiv de către elevii școlilor gimnaziale și cei de liceu, mulți dintre aceștia alăturându-se protestelor ce au împânzit deja întreaga țară.
Activitatea din multe dintre unitățile de învățământ preuniversitar din țara vecină, ca să nu mai spunem despre universități, este blocată pe termen nedefinit. Serbia este în impas. De fapt nu Serbia, ca țară, ci actualul regim politic. Cu toate că nu se întrevede o soluționare apropiată a revendicărilor celor ce se află în stradă, societatea civilă din Serbia continuă să spere. Să spere că Serbia se va angaja pe drumul modernității și că va lăsa în urmă fantomele trecutului.
Cum s-a ajuns aici?
Serbia e în clocot. Nemulțumirea colectivă a populației are ca principal obiect actele de corupție de care se face responsabil regimul lui Aleksandar VUCIC. Ca atare, de mai bine de trei luni de zile, studenții a zeci de facultăți din cadrul principalelor universități sârbe iau parte la o amplă acțiune de protest. Nu încape îndoială că aceștia sunt foarte bine organizați, sunt călăuziți de o cauză nobilă, pe zi ce trece alăturându-li-se tot mai mulți adepți, atât studenți, cât și cetățeni din diferite alte categorii socio-profesionale.
Protestatarii susțin că instituțiile publice din propria țară au fost pervertite la un nivel nemaiîntâlnit în timpul mandatelor lui Aleksandar VUCIC, iar o asemenea situație produce blocaje, abuzuri și corupție generalizată, instituțiile fiind puse în imposibilitatea de a-și mai îndeplini rolul social. Studenții sunt indignați cu privire la faptul că funcțiile și rolurile importante în arhitectura instituțională a Serbiei sunt ocupate de persoane incompetente, după cum sunt nemultumiți și de tratamentul rezervat funcționarilor și angajaților de bună-credință, care, dacă se abat de la directivele de partid, riscă să fie demiși și marginalizați.
Sistemul juridic din Serbia este aservit președintelui Aleksandar VUCIC și acționează în acord cu interesele acestuia. Pe aceeași linie, protestatarii sunt mâhniți că procurorul general al Serbiei nu ia atitudine față de acțiunile reprobabile ale regimului Vucic, abținându-se în mod nedemn de la orice declarație publică. Protestatarii nu cred în lacrimi.
Tocmai de aceea, recenta demisie a premierului Milos VUCEVIC nu reprezintă o măsură de natură să dezamorseze frământările societății, ci doar o strategie utilizată de către Aleksandar VUCIC pentru a deturna atenția publicului de la problemele de fond.
În complicitate cu autoritățile naționale, mass-media din Serbia nu mediatizează acțiunile de protest, singurul canal de informare veridică și realistă fiind disponibil în mediul online, cu precădere platformele de socializare, unde participanții la demonstrații încarcã în timp real conținut ce redă fidel realitatea de la firul ierbii. De asemenea, tot în mediul virtual, website-urile de știri popularizează în mod trunchiat doar anumite titluri legate de instabilitatea crescândă din Serbia. În mod paradoxal – ce glumă bună! – televiziunea publică din Serbia nu alocă spațiu de emisie pentru informarea societății cu privire la protestele ce s-au generalizat la scara întregii țări.
În aceste condiții, principalele revendicări ale protestatarilor vizează funcționarea justă a instituțiilor, punerea la dispoziția populației a documentației lucrărilor publice, cu atât mai mult a celei legate de renovarea gării din localitatea Novi Sad, sancționarea exemplară a celor ce se fac vinovați de nerespectarea legislației în domeniul achizițiilor publice, eliberarea presei de sub controlul regimului Vucic, dar și actualizarea reală a listelor electorale în vederea asigurării unor procese electorale transparente și corecte. Ceea ce este cu adevărat remarcabil e că manifestațiile din Serbia sunt realmente pașnice, participanții nu se dedau la distrugeri sau la activități violente, iar eventualele derapaje sunt provocate de către simpatizanții lui Vucic, infiltrați printre manifestanți.
Protestatarii nu doresc să se asocieze cu reprezentanți ai clasei politice, motiv pentru care resping perspectiva confiscării protestelor de către politicieni, indiferent dacă aceștia fac parte din opoziție.
Deși regimul Vucic încearcă să se repoziționeze, să detensioneze situația prin diversiuni și promisiuni populiste, studenții nu par să se lase convinși de aceste strategii.
Le-au mai trăit. Le-au mai crezut. Sunt deciși să protesteze la fel de pașnic ca și până în prezent. Sunt deciși să schimbe Serbia. Ce va urma? Rămâne de văzut. Istoria se scrie sub ochii noștri, iar Serbia are acum șansa de a-și accelera parcursul european.
