BELGRAD – Aproape unul din șapte angajați din Serbia lucrează în baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, o proporție semnificativă peste media Uniunii Europene. Potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat și analizate de publicația Nova Ekonomija, 14,5% dintre salariații din Serbia aveau în 2025 un astfel de contract, comparativ cu media europeană de 9,9%.
Statisticile plasează Serbia printre statele europene cu cea mai mare utilizare a contractelor temporare. Dintre cele 35 de țări analizate de Eurostat, doar Țările de Jos (18,4%) și Macedonia de Nord (15,4%) înregistrează valori mai ridicate.
Contractele temporare, o practică extinsă dincolo de munca sezonieră
Contractele pe durată determinată sunt frecvent întâlnite în domenii precum turismul, industria ospitalității, agricultura sau construcțiile, unde activitatea sezonieră justifică angajările temporare.
Totuși, specialiștii citați de Nova Ekonomija atrag atenția că acest fenomen nu poate fi explicat exclusiv prin caracterul sezonier al economiei. Un argument în acest sens îl reprezintă Croația, unde sectorul turistic are o pondere mult mai mare decât în Serbia, însă doar aproximativ 7,5% dintre angajați lucrează pe baza unor contracte temporare.
Avocatul Milan Predojević explică faptul că, în afara muncii sezoniere, astfel de contracte sunt utilizate în special pentru acoperirea unor creșteri temporare ale volumului de activitate sau pentru desfășurarea unor proiecte cu durată limitată.
Blocajul angajărilor în sectorul public a amplificat fenomenul
Un factor important care contribuie la menținerea unui număr ridicat de contracte pe perioadă determinată îl reprezintă restricțiile privind angajările permanente în sectorul public.
Din 2013, instituțiile statului sârb au funcționat sub un regim de limitare a recrutărilor pe perioadă nedeterminată, ceea ce a determinat numeroși angajatori publici să prelungească succesiv contractele temporare.
Potrivit avocatei Olja Mirković Grulović, în practică există situații în care persoane lucrează ani sau chiar decenii în baza unor contracte reînnoite periodic, fără organizarea unor concursuri pentru ocuparea definitivă a posturilor.
Aceasta susține că procedurile administrative complexe și necesitatea obținerii mai multor aprobări întârzie ocuparea permanentă a posturilor vacante, în timp ce structurile de personal nu mai reflectă nevoile reale ale instituțiilor publice.
Profesorii, printre cele mai afectate categorii
Situația este deosebit de dificilă în sistemul de învățământ.
Reprezentanții sindicatelor din educație afirmă că numeroși profesori sunt angajați anual pe contracte care expiră la sfârșitul fiecărui an școlar, fără garanția că vor primi un nou contract în toamnă.
Această incertitudine afectează atât stabilitatea profesională, cât și viața personală a angajaților, care întâmpină dificultăți în accesarea creditelor bancare sau în planificarea unor investiții pe termen lung.
În plus, liderii sindicali avertizează că dependența de reînnoirea anuală a contractelor poate crea vulnerabilități și poate reduce libertatea angajaților de a participa la proteste sau de a-și exprima public nemulțumirile.
Specialiștii: securitatea locului de muncă influențează calitatea vieții
Psihologul Sarita Bradaš consideră că stabilitatea profesională reprezintă unul dintre principalii indicatori ai unui loc de muncă decent.
Potrivit acesteia, angajații care nu beneficiază de siguranța unui contract pe durată nedeterminată trăiesc într-o permanentă stare de incertitudine, ceea ce afectează atât performanța profesională, cât și calitatea vieții.
În opinia sa, utilizarea excesivă a contractelor temporare poate deveni un instrument prin care angajatorii mențin un control suplimentar asupra personalului.
Legea stabilește limite clare, însă există numeroase excepții
Legislația muncii din Serbia prevede că durata totală a unui contract pe perioadă determinată nu poate depăși, în mod obișnuit, 24 de luni. După expirarea acestui termen, angajatorul trebuie fie să ofere un contract pe perioadă nedeterminată, fie să înceteze raporturile de muncă.
Există însă mai multe excepții prevăzute de lege, inclusiv în cazul înlocuirii temporare a unui salariat absent, al proiectelor cu durată determinată, al companiilor nou înființate sau al persoanelor aflate în apropierea vârstei de pensionare.
România, la polul opus în regiune
Comparativ cu celelalte state din Europa de Sud-Est, România înregistrează cea mai redusă pondere a angajaților cu contracte pe perioadă determinată.
Datele Eurostat indică faptul că doar 1,6% dintre salariații români se află în această situație, unul dintre cele mai mici procente din întreaga Europă.
În regiune, Bulgaria înregistrează 2,2%, Ungaria 3,8%, Slovenia 7,1%, Croația 7,6%, Bosnia și Herțegovina 8,9%, iar Macedonia de Nord 15,4%. Pentru Muntenegru nu sunt disponibile date comparabile.
Potrivit analizei publicate de Nova Ekonomija, insecuritatea locurilor de muncă reprezintă și unul dintre factorii care alimentează migrația forței de muncă. Din 2012 până în prezent, peste 170.000 de cetățeni sârbi au plecat să lucreze în statele Uniunii Europene, iar numai în cursul anului 2024 aproximativ 24.000 de persoane au emigrat din motive profesionale.
Sursa originală: SerbianMonitor.com
Articol republicat de CIG News cu permisiunea editorului.
