De mai bine de patru luni de zile, societatea civilă din Serbia protestează împotriva regimului patronat de către Aleksandar Vucic și camarila sa. Ecourile tragicului eveniment din gara de la Novi Sad nu s-au stins până în prezent. Dimpotrivă, au dat naștere unei opoziții populare ce nu pare să descrească în intensitate. Pornind de la Novi Sad și Belgrad, protestele pașnice au cuprins întreaga țară, tot mai mulți oameni obișnuiți luând parte la acțiunile de contestare a actualului sistem politic din Serbia.
Cu toate că mass-media tradiționale din țara vecină nu alocă prea mult spațiu pentru promovarea oamenilor ce manifestează împotriva regimului Vucic, ceva pare totuși să se fi schimbat. Protestele pașnice ale studenților și ale celorlalte categorii sociale ce iau efectiv Serbia la pas sunt pretutindeni pe rețelele sociale. Tinerii, și nu doar ei, țin să prezinte lumii întregi curajul și aderența la valori universale a societății sârbești. Mai mult, unele dintre cele mai citite publicații online încep să mediatizeze mișcările studențești. Până la urmă, corupția ucide vieți și distruge visuri, iar actele de corupție nu pot fi ascunse la nesfârșit. Sau poate că pot fi ascunse, dar riscul inflamării și mai mult a populației crește semnificativ.
Și etnicii români?
În Serbia de astăzi, peste 19% din totalul populației are o altă etnie decât cea sârbă. Nu știm ce cred etnicii maghiari, slovaci, croați sau albanezi din Serbia despre protestele aflate în desfășurare. Nu știm prea bine nici ce cred și ce simt etnicii români din statul vecin. În fond, mulți sau puțini, românii din Serbia nu vorbesc pe o singură voce, atunci când totuși aleg să vorbească. Nu au revendicări unitare și nici o organizare omogenă. Unii sunt solidari cu maniera în care societatea militează pentru un stat modern și eficient, alții aleg să tacă vinovat, nevrând să le arate lipsă de loialitate puternicilor zilei. Ce vor românii din statul vecin? Cum își imaginează ei viitorul Serbiei? Greu de spus.
Nu e însă greu de spus cum alege să se poziționeze publicația Libertatea (https://libertatea.rs) – „Ziarul românilor din Serbia”.
Libertatea de a te ploconi. Libertatea de a nu vedea și auzi
Toate bune și frumoase. Aniversările cu aniversările, iar activitatea curentă cu activitatea curentă. Însă scriam mai sus despre poziționarea respectabilului ziar din Serbia. Poziționarea în raport cu protestele răspândite la scara întregii Serbii. Ei bine, la acest capitol săptămânalul Libertatea strălucește prin… absență. Prin discreție. Deși am căutat pe website-ul publicației și inclusiv pe Facebook, nu am reușit să găsim nici măcar un material cu privire la manifestațiile societății civile din Serbia. Deși nu ne-am dorit, la capătul câtorva căutări intense ne-am declarat învinși. Românii de la „Libertatea” nu scriu despre protestele împotriva regimului Vucic. Pe undeva, o asemenea poziție nu e condamnabilă în sine.
Libertatea e o publicație cu un vădit caracter cultural, ni s-ar putea replica. Așa să fie oare? Cum se face atunci că, la rubrica „Interne-Externe”, doar de la începutul anului 2025, au fost publicate câteva materiale în sprijinul regimului împotriva căruia societatea se află în stradă: „Președintele Aleksandar Vucic s-a adresat cetățenilor”, „La Sremska Mitrovica a fost adoptată Declarația despre Voivodina”, „Podul peste Dunăre va lega Comuna Biserica Albă cu Districtul Branicevo”?
Ce au în comun toate cele de mai sus? În primul rând faptul că în legătură cu protestele tot mai dese și tot mai mari Libertatea alege să nu scrie nimic, în vreme ce planurile și inițiativele lui Aleksandar Vucic își găsesc spațiu în paginile revistei. Ar mai fi ceva. Cele trei articole sunt scrise de profesoara de limba română Eufrozina Greoneanț. Suntem curioși, dincolo de loialitatea pe care o afișează în raport cu demersurile președintelui Vucic, ce simte doamna profesoară Greoneanț despre protestele studenților din Serbia? Ce crede despre ele? Dar despre corupția ce este arătată cu degetul la tot pasul?
Nu ne dorim să fim înțeleși greșit. E cât se poate de firesc ca evenimentele importante, proiectele edilitare sau orice alte aspecte demne de interesul publicului să ajungă în atenția cititorilor. Dacă se poate într-o notă obiectivă, fără emfază și fără inserții favorabile ale jurnaliștilor. Trebuie spus că săptămânalul „Libertatea” își desfășoară activitatea în cadrul Casei de Presă și Editură „Libertatea” Panciova, instituție care așa cum spune și numele are și alte îndeletniciri. Ca atare, Libertatea nu este orice ziar. Anul acesta marchează 80 de ani de la înființare, ceea ce o face probabil cea mai longevivă publicaţie românească din Serbia. Mai mult, Libertatea se bucură de sprijinul unor instituții din România, cu unele având parteneriate, iar de la altele obținând finanțări. Așa stând lucrurile, e greu de înțeles de ce alege să treacă sub tăcere situații și evenimente despre care toată lumea vorbește în Serbia. Ce crede Libertatea, ca voce reprezentativă a românilor din Serbia, despre protestele din țara vecină? Sunt românii de la Libertatea solidari cu tinerii din Serbia sau susțin regimul Vucic? O fac din convingere sau dintr-un interes mercantil?
Încercăm să aflăm toate acestea de la doamna profesoară Eufrozina Greoneanț și mai ales de la redacția Libertatea. Asta dacă reușim să identificăm pe internet o adresă valabilă de e-mail a publicației din Serbia. Rubrica de Contact de pe https://libertatea.rs nu funcționează.
Vom reveni…
