Serbia ar putea confrunta riscul suspendării unor finanțări europene chiar și în eventualitatea retragerii recentei legislații controversate, avertizează Strahinja Subotić, expert în cadrul European Policy Centre. Potrivit acestuia, problema de fond nu ține exclusiv de disputele politice recente, ci de ritmul lent al reformelor convenite între Belgrad și Uniunea Europeană.
Într-o intervenție acordată platformei media FoNet, Subotić a explicat că agenda de reforme a Serbiei este legată de un calendar strict, iar autoritățile de la Belgrad trebuie să finalizeze până la sfârșitul anului 2026 un număr semnificativ de angajamente restante, inclusiv obiective asumate încă din 2024 și 2025. În lipsa implementării acestora, Serbia riscă să piardă accesul la o parte din fondurile prevăzute prin mecanismele europene de sprijin.
Analistul a oferit drept exemplu situația din Bosnia și Herțegovina, stat care ar fi pierdut deja aproximativ 100 de milioane de euro din cauza întârzierilor în aplicarea propriei agende de reforme. În opinia sa, acest precedent demonstrează că instituțiile europene sunt dispuse să condiționeze concret alocările financiare de respectarea termenelor asumate.
Referindu-se la Serbia, Subotić a arătat că până în prezent țara a primit circa 110 milioane de euro, sumă pe care a descris-o drept modestă raportat la volumul total al fondurilor inițial preconizate.
Expertul a comentat și recentele avertismente formulate de comisarul european pentru extindere, Marta Kos, privind posibilitatea înghețării unor finanțări importante destinate Serbiei. Potrivit acestuia, asemenea declarații nu sunt întâmplătoare și, cel mai probabil, au fost precedate de consultări interne în cadrul European Commission.
Subotić a subliniat că, în trecut, presiunile asupra Serbiei proveneau frecvent din partea unor state membre sau a Parlamentului European, în timp ce Comisia Europeană adopta un ton mai conciliant. În prezent însă, instituția executivă a Uniunii pare dispusă să adopte o abordare mai directă și mai fermă față de stagnările reformiste din Serbia.
În opinia sa, autoritățile sârbe ar putea fi evaluat greșit disponibilitatea Bruxellesului de a aplica măsuri restrictive, considerând avertismentele drept simple instrumente de presiune retorică. Totuși, actualul context indică faptul că executivul european dispune de suficiente pârghii administrative pentru a condiționa sau întârzia accesul la finanțare.
Concluzia este că Uniunea Europeană transmite un mesaj clar către statele candidate: procesul de aderare nu se bazează doar pe stimulente financiare și promisiuni politice, ci și pe mecanisme concrete de sancționare în cazul neîndeplinirii angajamentelor. Pentru Serbia, anul 2026 se conturează astfel ca un test major privind credibilitatea parcursului său european.
