Tabăra ARC de la Poiana Pinului (2024). Impresii și amintiri durabile

by Cristian Florescu

Aproape o sută de copii și tineri din Voivodina (Republica Serbia) au participat în perioada 23-30 iulie 2024 la Tabăra ARC de la Poiana Pinului (județul Buzău). Așa cum ne-a obișnuit în ultimii ani, profesoara Marioara Sfera, alături de alți profesori la fel de inimoși, a avut oportunitatea de a le fi alături tinerilor în încercarea de a descoperi un colț de Românie.

Unii dintre participanți, tineri proveniți din localități precum Vârșeț, Straja, Vaicovăț, Râtișor, Mesici, Sălcița, Coștei, Vouvodinț, Nicolinț, Ecica, Torac și Uzdin, au luat parte în premieră la programul Taberelor ARC. Alții, datorită meritelor personale (succes deosebit la școală, respectiv premii obținute la diferite competiții școlare), și-au dobândit dreptul de a reveni în programul din 2024. Cu toții, cu mic, cu mare, au luat parte la ateliere de limba română, istorie și geografie, la jocuri și la activități recreative.

E limpede pentru toată lumea că tinerii se bucură de proiecte de acest gen, pentru că au posibilitatea să interacționeze cu tineri din alte comunități românești, proveniți din alte țări. La fel de apreciate au fost și evadările în natură și vizitele pe care participanții le-au întreprins, pe 25 și 27 iulie, la Vulcanii Noroioși, Catedrala Mitropolitană din Buzău, Muzeul Catedralei, Tabăra celor 256 de sculpturi din piatră de la Măgura, respectiv la Mănăstirea Ciolanu.

Mărioara Sfera e conștientă că eforturile financiare și logistice învestite de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni sunt semnificative: „acest proiect costă destul de mult având în vedere că beneficiem de transport, cazare și trei mese pe zi, plata profesorilor care au realizat atelierele, preotul pentru ora de spiritualitate, cei doi profesori pentru sport, asistenta medical ce a supravegheat copiii, atelierul realizat de pompieri, polițiști și jandarmi”, afirmă Marioara Sfera.

Chiar și așa, dincolo de realități firești, normale, există și lucruri ce nu funcționează corespunzător. Lucruri ce pot fi schimbate sau îmbunătățite, după caz. În primul rând, igiena spațiilor de cazare și a celor în care se servesc mesele. Participanții au petrecut clipe frumoase la Poiana Pinului, dar nu au putut să nu se confrunte cu unele dintre deficiențele și lipsurile existente. Gabriel Gârbaci, student în primul an în cadrul Facultății de Medicină a Universității Victor Babeș din Timișoara, consideră că „ar fi trebuit măcar apă rece să primim la masa de prânz și la cină, să fie curat când venim la masa, paharele să fie curate…”. O altă participantă, Susa Filip, elevă în anul al II-lea în cadrul Centrului școlar „Nikola Tesla” din Vârșeț, consideră că singurele scăpări ale organizatorilor s-au manifestat „în privința condițiilor de cazare”.

Cu toate acestea, tinerii s-au acomodat cu spațiile taberei, au depășit rapid aceste neplăceri și s-au bucurat de activitățile la care au luat parte, de interacțiunile cu tinerii din Ucraina și de vizitele pe care le-au realizat. Anda Boraci, elevă în primul an la Liceul de specialitate Chimie-Medicină din Vârșeț și-a creat amintiri frumoase în România și s-a simțit bine, dar lansează un îndemn util către organizatori: vrem mai multe „activități sportive și recreative în loc de predări”.

Loc de mai bine este însă și în ceea ce privește repartizările făcute la nivelul taberelor incluse în proiect. În loc să fie contopite doar câte două grupuri de români de pretutindeni la nivelul unei tabere, organizatorii sunt invitați să atragă grupuri cât mai variate compuse din tineri proveniți din comunitățile românești din afara granițelor naționale. Situația a fost remarcată inclusiv de către profesoara Marioara Sfera, domnia sa fiind încredințată că „ar fi fost și mai eficient dacă cele 200 de locuri disponibile în tabără ar fi fost repartizate în loturi de câte 50 către tineri proveniți din patru state diferite. Efectul ar fi fost mai mare. Acum am fost doar noi, cei din Voivodina, și copiii din Ucraina”.

La finalul experienței, lesne de intuit, impresiile s-au dovedit a fi durabile, iar Marioara Sfera intenționează să revină în România și în 2025, alături de alți tineri, de această dată la Taberele ARC „La Oglinzi”, din județul Neamț, și eventual la „Căprioara”, din județul Hunedoara.

Am trăit o experiență cu totul nouă, pentru noi, cei aproape 100 de copii din comunitățile românești din Voivodina (Republica Serbia). Ne-am acomodat cu condițiile din tabără, care nu au fost așa cum ne-am așteptat să fie, dar am dobândit o experiență nouă, întorcându-ne acasă cu impresii solide și mai bogați cu ceea ce am învățat și văzut, prin cunoștințele noi pe care le-am legat cu copiii și coordonatorii din Ucraina (Cernăuți și Odesa)”, a adăugat Marioara Sfera.

Materialul va continua prin obținerea unui punct de vedere din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

0 comment
5

You may also like

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More